San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

Himker. Aş dori să purtăm o conversaţie serioasă. în
tête-à-tête.
— Nu acord întâlniri indivizilor care mă sună în
toiul nopţii şi îşi permit să mi se adreseze pe un
asemenea ton.
Simt că dă să închidă. Atunci, strig:
— Ho! o clipă, gândiţi-vă la domnul ce se află în
port-bagajul Mercedesului 600!
Pe toţi moşii şi strămoşii! Dacă ţi-era poftă de un
succes sincer şi masiv, eşti servit. Tăcere, da' o tăcere că
semăna unei căderi de pietre meteoritice în cosmos
(unde, se ştie, de căzut nu se cade: acolo totul se ţine de
plimbări) răsună (dacă îmi pot îngădui această nemaiauzită
cutezanţă).
Eu, defel scrântit la cap, profit de pauză ca să-l mai
pocnesc şi cu a două cizmă:
— Ar fi trebuit mai curând să zic: domnul ce se afla
în locul acela, rectific. Un tur sumar prin garajul
dumneavoastră o să vă demonstreze că o conversaţie cu
mine este indispensabilă. În consecinţă, vă voi aştepta
mâine, orele nouă precis, la Lipp. Voi fi la prima masă pe
stânga, în sensul intrării. Noapte bună.
Şovăi asupra conduitei de urmat. Împrejmuirea
zonei? Ori continuarea lansării, neabătut?
Vocea îngrijorată a m'micii se aude, din capul scării.
— Ai nevoie de ceva, Antoine?
— Nu m'mico, totul e la fix. Nu trebuia să-ţi laşi
patul...
Dar cum s-ar putea abţine, ea, să vină pân' la mine,
jos. Grozav de frumoase clipe, furate neantului. Particule
de fericire, înghiţite pe nemestecate, ca pe tot atâtea
hapuri ale neistovitei juneţi, de vreme ce prilejul se
iveşte, iată.
— Eşti mulţumit, flăcăul mamei, de cum îţi