San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

a până şi câteva drăcii-încă-fără-nume. Apăs maneta
dispozitivului care comandă, din interior, deschiderea
hidraulică a cufăroanţei. În oglinda retrovizoare, văd
capota portbagajului cum se ridică, fără zgomot, până ce
obturează parbrizul-lunetă.
Mă plasez la nivelul lăzii. Nimic nu tre' neglijat. Pot
foarte bine descoperi acolo, un indiciu interesant.
Tocmai, na că şi este unul!
Şi, vezi tu, pe cinstite, pentru un indiciu, cel de aici
e un indiciu frumos. Trebuie că trage vreo şaptezeci şi
cinci de kilograme, căci e puternic, blond, şi mort.
Ca să-ţi zic totul, lada-cufăr conţine cadavrul lui
Wladimir Merdanflak.
În esenţă, am făcut bine că mi-am hăituit vânatul
până în garajul ăsta, este?
*
* *
După unii. După – ar trebui să zic mai curând –
alţiboiunii. sunt socotit rocambolesc.
Alde coistingher, aide rosul-de-gărgăriţe, alde
veşte-jitofilitul, toţi ăştia cred că mă umilesc printr-o
asemenea declaraţie, când, de fapt, e cel mai frumos
compliment pe care mi-l puteau face; cel puţin acela la
care mi-s cel mai sensibil. Scuipăturile li se prefac în
flori, fierea li se schimbă în sirop de migdale. Se vor ei
acizi, însă alambicul meu, de distilat nerozia, ia ploaia lor
de scârnă şi-o converteşte în rouă.
Rocambolesc? Desigur, da. şi mulţumescu-ţi,
Doamne!
Cât sunt de lung. Mă-ntind pe arcurile
extravaganţei. Eu, acolo mă lăfăi. Cu ea mă înfrupt,
colaborării aviaţiilor civile franceză şi britanică, (n. tr.)