San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

Well, well, well, şi-acuma? Ai? Ferecat în această
vizuină în compania a trei automobile şi în
imposibilitatea de-a ieşi de aici sub pedeapsa tăierii în
bucăţi, încep să-mi regret impulsul.
Ce-i de făcut?
Până una-alta, să mai inspectez, limuzinele. Un
automobil, adesea, e revelator. Ştie să povestească
despre stăpânu-su, ce-i cu viaţa lui, cu standinge-ul lui,
cu obiceiurile şi preocupările sale. De exemplu, dacă
inspectezi un camion burduşit cu bulgări de cocs în saci
Bernot, poţi deduce că aparţine unuia ce trăieşte din
negoţul cu lemn şi cărbune. Deducţia vine lesne şi
numaidecât.
Precum efectul clismei,
Încep cu Mercedesul. Zici că e o mobilă, acest 600!
Când te întâlneşti cu mastodontul întreabă-te cine oare,
cu excepţia emirului Kuweitului, îşi poate oferi un tanc
de acest calibru.
Deschid portiera din faţă dreapta şi îmi dau
osteneala să cotrobăiesc în cutia pentru mănuşi.
Ce-ţi spuneam! Bătrâne, torpedo-ul chiar conţine o
pereche de mănuşi. În plus, o hartă Michelin, un ghid al
Parisului, o lampă portabilă, bomboane cu mentă tare şi
nişte aspirină (data viitoare o să spun nişte Aspro, spre a
nu nemulţumi pe careva). Utilizez lampa ca să mă uit pe
sub banchete şi în diferitele buzunare ale namilei. Nimic
de semnalat. Reviste de artă, o cutie cu ţigări de foi
olandeze, nişte Kleenex, două pachete cu cărţi de joc
Hermes într-un etui, un flacon, plat, cu whisky. Interiorul
monstrului miroase bine, a piele nemţească şi a lux.
Tabloul de bord e mai cumplit decât acela al lui Concorde
1 . Are o groază de butoane, de clapete, de puţulici,
1Note:
Navă aeriană de înaltă clasă, supersonic computerizat, ro- dul