San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

aşteaptă nimeni pe acolo, că atunci aş fi nevoit să mă las
identificat oficial.
Mare pacoste cu alergatul (şi să alergi cu coatele
lipite de corp!)
Motorul amuţeşte. Încă trei metri! Farurile se sting.
Unul, încă!
Portiera tipului se închide cu moliciunea inerentă
acestui gen de caleaşca pullman. Iată-mă în garaj,
ghemuit între primele două maşini, cu inima bătând să
mi se spargă. Mi se întunecă vederea. Respiraţia trebuie
că-mi huruie ca un vechi ventilator de hotel tropical.
Omul e la uşă.
Pe care a făcut-o să culiseze.
Bummm! Obscuritate deplină. Prundişul aleii
scrâşneşte sub paşii ce se duc. Aştept.
Nu mult. Gâfâiala răguşită a moloşilor 1 se aude la
nivelul uşii. Afurisitele de bestii m-au detectat, dă-ţi
seama, Îşi câinesc trufa adulmecând. Dacă m-ar înhăţa,
unica scăpare ar fi să le găuresc pielea, cum necum.
Bubuie în surdină, cum vuiesc nişte tunete îndepărtate.
Să nu te încrezi niciodată în javrele care nu latră. Rele cu
adevărat, crude şi perfide, sar la cărnişcă pe tăcute.
I-auzi cum zgârie pământul din faţa grilajului lăsat,
de parc-ar spera să sape un tunel prin care s-ajungă la
mine.
Povestea durează vreo zece minute bune. După
care altceva, în fine, le solicită atenţia: o mâţă în trecere
pe peluză, ori altă podoabă plimbăreaţă de soiul ăsteia...
S-au plictisit, mă lasă.
Suflarea mi-a revenit la normal.
Mă ridic, suplu îndeajuns.
1Note:
Originari din Epirul antic (Ţara Moloşilor), câinii cu acest nume au
talie mare, păr moale şi lung, colţi redutabili. (n. tr.)