San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

Vivaldi pare-mi-se, dar n-aş jura, că eu, în materie de
muzică, hm, băgaşi de seamă, ăă? Eu sunt mai degrabă
melo decât meloman. Aşadar, după toate aparenţele,
ăsta-i locul unde ciudatul prim adjunct-hotelier îşi face
rost de Martini?
Hait, că-i dat în paştile mă-sii!
Bun, asta om vedea-o mâine. Da' aveam o
mâncărime grozavă să vizualizez topografia, uite-acu.
Mă simt ca la vânătoare, printre gonaci. Şo! Şo pă el! Dau
din coadă şi mă-avânt prin tufăriş.
În aşteptare, aş face o treabă mai cuminte să mă
lansez spre patu-mi, nu de alta dar să-mi pot pregăti ca
lumea triumfurile de a doua zi.
O ultim' ochire şi acţionez demarorul.
La cincizeci de metri de grilajul intrării se află o
răscruce de drumuri. Virez la dreapta, în direcţia
Parisului. Exact în acelaşi moment apare un monstru de
limuzină, Mercedes 600 cu şase uşi. O ia pe drumul de
pe care abia am plecat Pe mine mă ştii: nimic în mână,
foarte puţin prin buzunare, totul la devlă! Stopez sec, îmi
trag maşina pe un drumeag lateral care, în realitate, nu-i
atât de lat, cât e de sus. Sting farurile şi-o zbughesc
îndărăt, prin iarba taluzului, până la cotitură.
Instinctul meu nu mi-a jucat feste: mătăhălosul
tanc stă locului, cu botul spre grilaj, lanternele bracate
asupra proprietăţii. În lumina portocalie, întrezăresc o
siluetă de bărbat pe punctul de a sporovăi într-un
pariofon.
Razant cu zidul, mă dau cât pot de aproape.
— Vrei să chemi câinii înăuntru, Dora?
Un răgaz destul de scurt se scurge. În depărtare,
un glas de femeie lansează, vibrant: ,,Kriss! Bingo! Aici,
îndată!” Apoi se aude declanşatorul de deblocare a
porţii. Noul venit împinge canaturile şi îşi reia locul la