San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

anume omulete avea să intre în sperieţi după vizita mea
la dânsul, şi-o să se repeadă, una-două, să zbârnâie prin
fir la nişte gagii interesanţi. Când colo, tot ce a făcut a
fost să comande o ladă cu Martini... E, drăcia dracului!
Ea, tare scumpa mea Bătrână, nu-mi cere lungi
explicaraţii. Ea ştie că o ţâşnire de geniu tocma mi-a
zebrat spectrul cablonoderic, şi că a veni să branşezi un
fier electric de frizat la aceeaşi priză cu un plămân de
oţel n-ar fi o treabă prea sănătoasă.
Refac numărul de la mesele şchioape, de ascultare.
ReLandru.
— Tot San-A. sunt, anunţ eu, vrei să-mi citeşti
înregistrarea privitoare la comanda aia de Martini,
bătrâne?
— Lesne. Staţi pe loc. Mă mişc.
Eu unul, când sunt în supra-sarcină voltaică, mişc
întruna, de jos în sus, dindărăt În faţă, şi delapidai
lazaret.
— Sunteţi acolo, domnule comisar?
— La pătrat, Landrule. Atunci?
— Citez: „Alo, aici Wladimir Merdanflak. Trebuie să
vorbesc de urgenţă cu domnul... (aici venea un nume cu
rezonanţă nemţească, domnule comisar, ceva în felul lui
Zilker... Reiau:) e vorba de o comandă expres, sunt în
pană de Martini. O voce feminină: Rămâneţi la aparat.
Apoi o voce de bărbat: Da, despre ce e vorba? Abonatul:
Aici Merdanflak! duc lipsă de Martini, puteţi să-mi livraţi
de urgenţă? Numitul Zilker: Ne vom strădui să vă livrăm
în cursul serii. Bună seara.” Terminat, domnule comisar.
— Numărul celuilalt?
— Merdanflak nerostindu-l, sunt silit să retrimit
banda la labo, unde numărul să fie reconstituit după
clichetajul cadranului.
— Am nevoie de el în zece minute.