San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

Landru 1 .
— Aveţi raportul Merdanflak, bătrâne?
Buchiseşte nişte hârtioare care, sucite-foşnite între
labele aspre ale fostului sergent de stradă, scot un
zgomot de latrine luate cu asalt.
— Nimic de-a binelea excitant, comisare.
— Dar cam ce?
— Tipul dumitale n-a dat, personal, decât un singur
zurgălău, la Montfort-l Amaury, ca să comande o ladă cu
Martini. Restul, telefoane de la clienţi. Béru e pe-acolo?
— Sper, de ce?
— L-a sunat pe Pinaud, să-i spună ce bunătate de
caltaboşi la grătar fac ăia şi să-l întrebe de n-ar vrea să i
se alăture, i-ar arde o belotă.
— Şi alte comunicări? Ziceai de nişte clienţi.
— Un voiajor comercial, pe nume Plumel, i-a
telefonat mândrei, la Caen, să afle cum îi mai merge
ţâncului lor, că avea vărsat de vânt. O bucăţică de acolo,
din bistrou, a fost zurgălăită de un anume Jérôme, ce i-a
promis o sulă de treizeci de centimetri la ieşirea din
serviciu, ceea ce părea să n-o lase rece pe persoana în
chestie. În sfârşit, un camionagiu din Montpellier şi-a
anunţat patronul că o osie a semi-remorcii lui l-a lăsat
pe coastă la Doi poli. Asta e tot.
— Mersi.
Las receptorul. Ziua nu conteneşte a-şi da duhul,
cum se zice în literatura ca lumea. Cerul este indigo,
ceea ce e dreptul său cel mai sfânt.
— Eşti suparat? se nelinişteşte m'mica.
— Doar dezamăgit, puişor. Trăgeam nădejde că un
1 Henri-Desiré Landru (1869–1922), ucigaş în serie, cu zece femei şi un
Note:
adolescent pe conştiinţă, a marcat cu numele său un anumit tip de
acţiuni criminale executate cu sânge rece. (n. tr.)