San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

simbol!
Mă duc în coteţul meu să-mi scot zdrenţele. Trag
pe mine nişte jeanşi din catifea jerpelită, o flanelă care
şi-a trăit traiul, geoarse. După care cobor să caut foaie
de şmirghel în sertarul cel mare al bucătăriei, acolo
unde se ţin ustensilele aproape niciodată folosite.
Regina mă cercetează, intrigată.
— Que se faca signorul?
Îi zâmbesc în chip de răspuns. Apoi, cu mult curaj,
mă pun să râcâi stâlpii chioşcului, ca să-i scap de rugină
şi de coşcoveala vopselii dinainte. Trece o nimica toată şi
încheietura mâinii îmi arde ca focul. Şi când mă gândesc
că oamenii bodogănesc zărindu-i pe lucrătorii de
terasamente că se mai proptesc şi ei, câteodată, în
coada lopeţii. Fain, împuţicioşti dracului, ia să-i vedem
pe dânşii acolo, un pic! Ai să bagi tu de seamă,
totdeauna cei ce-şi bat joc sunt tocmai labagiii de pe
margine. Intelectualii de tarabă, cei ce îşi întrebuinţează
la serviciu mai puţine calorii decât cheltuieşte lire
sterline un autostopist scoţian pentru a-şi face
deplasările „Randamentul!” scârţâie prăpădiţii ăştia.
„Uitaţi-vă puţin la ce-a ajuns biata Franţă!” Pieiţi din ochii
mei, bârficioclilor ce sunteţi! Pune mâna şi lucrează-ţi-o.
Franţa vreau să zic, mă puţoi din floare-n floare! Şi nu
uita să te ungi pe la încheieturi...
Se iveşte fierul, gri curat şi cu un luciu plăcut. Sub
ganga lui de putregai, trăia. Era în aşteptare, zdravăn
întru totul, să i se facă toaleta. Ca un caniche.
Pulberea brună se scutură pe gioarsele mele.
Vremea e frumoasă. Efortul fizic mă linişteşte.
Şi, ca să se aranjeze toate, ui'că vine acasă m’mica.
Încă buclarisită prin bunele oficii ale tuşei Pintron. N-o
plac când e încoţopenită aşa. I se împrumută ceva de
„cucoană în vârstă”. N-o prinde.