San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

— E o cabină, la recepţie. Fug intr-acolo.
Sun la Slujbă cer serviciul care mă arde acuma,
adicătelea (că iată de tine n-am nici o taină) serviciul
posturilor de ascultare.
— Cât timp vă ia să branşaţi pe urecheoae numărul
de la care vă sun?
— Zece minute, domnule comisar.
— Daţi-i drumul şi înregistraţi-mi tot.
Liniştit în această privinţă, mă întorc la Merdanflak.
Starea lui este, vagamente, una de prostraţie: ţine
ambele coate proptite în masa mea, fixându-mi paharul
de vin alb cu o expresie chinuită de remuşcări.
— Cu cât reflectez mai mult la ideea
dumneavoastră, îmi spune el, eu atât o găsesc mai de
neconceput, domnule comisar. Viaţa mea este rectilinie.
Eu. dacă fac ceva politică, doar la nivel comunal o fac, şi
fără deosebită patimă. Sunt un negustor paşnic: nimeni
nu mă poate urî până într-acolo încât să-mi vrea
moartea şi s-o pună la cale cu o asemenea desfăşurare
de mijloace. Ce dracu, nu-s un şef de stat! Vă închipuiţi
clăbucindu-se tot acest tărăboi doar ca să fie curăţat –
cine? Un bistrotier de pe raza suburbană? Râd şi curcile.
Cine ar accepta punctul ăsta de vedere?
— Eu, îi zic, eu.