San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

Intru prin bar. Pune-te în locul meu.
Numaidecât, îl ochesc pe odăiaş. Un patron de
bistrou la el în bistrou e ca un comandant de
ambarcaţiune pe propria-i dunetă: confuzia cu un
predicator dominican ori cu un şef de taraf ţigănesc e
imposibilă.
Merdanflak e un cvadragenar îndesat, blond şi ars
de soare, cu ochi de nuanţă deschisă, mult umflaţi, şi o
anume gravitate puţin compatibilă cu starea lui de
comerciant.
Aduce mai degrabă a agent de asigurări, ori a
reprezentantul unei mărci de maşină care se vinde
prost. Un asemenea personaj n-are, aparent, nimic
vrednic a convinge onor clientela de bar să-i calce
pragul.
Nimic. În afară de servante.
Sunt două la număr.
De pe unde le-o fi vânat, nu ştiu, dar fă bine să-ţi
aminteşti că avea nevoie de un permis pentru vânat
mare. Astfel de evangheline. zău, nici la Lido, nici la
Crazy Horse n-ai să găseşti. Ca astea, nţ.
Vamp autentic, măi nepoate. Caroserie specială,
doi arbori cu came la cap, injector pe bază de comandă
electronică, aprindere tranzistorizată! Osia dinapoi
oscilantă, cu tijă oblică, şi carburator compound. Tre' că
ajungi la fabuloase viteze performante cu bolizi de acest
gabarit.
Una, şaten-roşcată. Cealaltă, blond-arămie. Ambele
– ochi perverşi, dos apocaliptic, gene care îţi greblează
emoţia de pe vitrină, gură din care mult ţi-ar plăcea a
face manşon rulant micuţei pleşuvii a Eminenţei tale, în
sfârşit, Domnul şi Merdanflak fie lăudaţi pentru asta, ele
poartă nişte fustiţe negre care, la orice înclinare,
îngăduie o supercalifragilistică vedere asupra sălii lor de