San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

convingerea sa că atentatul era opera unor terorişti de
extremă dreaptă, dornici să-l ucidă pe primar.
Iată ce-mi coace, ca pe-un buboi, minteameaua. O
asemenea reflecţie gură-cască o perspectivă interesantă,
pe care ţi-o voi lămuri cu acelaşi brio, ţie binecunoscut,
Îmi zic, textualmente, astfel: „E?! Şi dacă. în realitate, cel
pe care îl voiau ucis era, da, primarul?”
Te-ai prins! Ia-n cujetă, iepuroiule. Că dă de gândit.
Ia să presupunem că nişte oameni ar fi vrut să-l suprime
pe primar într-o formă care să pară practic accidentală,
adică dându-i moartea drept consecinţa unui atentat
îndreptat, oficial, împotriva mea: Dorinţa de a lua la ţintă
un poliţist cu faimă nu-i de mirare. Cercetările, în mod
automat, se orientează într-o direcţie precisă: într-a
mea! Primarul trece drept o victimă suplimentară, dacă
pot zice astfel. Deci, nimănui nu-i dă prin cap să-şi ducă
ancheta în anturajul primarului. Pentru susţinerea
acestei aserţiuni, există faptul că bomba în direcţia lui
s-a spart în bucăţi. Nu uita! În direcţia lui, iar nu într-a
mea! N-a fost întâmplător.
Pfii, uite ce schimbă totul. Ştii cum lunecă? Unt!
Moşneguţul cu lupă dă să-şi vâre lupa în buzunar,
dar, virând ca o şalupă, vâră prost şi-i pică lupa.
Nu se sparge.
Culeg acest instrument optic şi îl prezint
bicentenarului. Sociabilinsul îmi mulţumeşte şi apucă
toarta halbei... mele. Leit romanul ăla gros, de M.I. Opul,
parcă.
În clipa când i-am ridicat lupa, bucuria mea
năvalnică a căzut jos. Căci în acel moment mi-am zis:
„Dacă oamenii ăia chiar ţineau să-l omoare pe primar,
atunci pentru ce ţi-au mai remis avertismentul?”
Castelul meu din Spania clădit din cărţi de joc se
năruie precum raţionamentul unui beţiv după ce s-a