San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

— Am impresia, Zoé, că tu nu mi-ai spus totul
despre trecutul tău. Agresiunea aceasta o dovedeşte.,.
Îi citesc mesajul care l-a intrigat atâta pe Bătrânu'.
— Înţelegi de ce i-am răspuns „nu” primarului?
Nu răspunde, ea, nimic. Privirile continuă a-i rătăci
pe bagdadie. Însă, după felul cum îi freamătă nările, ştiu
că m-ascultă şi că vorbele mele au ecou.
— S-a vrut ca unirea noastră să nu se
desăvârşească, scumpo. S-au folosit mijloace extreme
pentru împiedicarea ei. Vreun temei o fi fost, nu?
Se decide:
— Pentru ce acest temei m-ar privi pe mine, iar nu
pe tine?
Jap! Bine cumpănit. Pertinent.
— Pentru că, Zoé, degeaba îmi pun întrebarea,
răspuns nu-i aflu.
— Şi eu îmi pun întrebarea, şi nici eu n-am vreun
răspuns, dă ea asigurări.
Îşi coboară pleoapele, ca pentru a-mi da de înţeles
că vrea să rămână singură. Pe furiş îi las un pupic jilav
pe frunte şi mă îndrept către uşă.
— Antoine!
O voce cu desăvârşire sleită.
— Puişor?
— Nu. nimic...
Şi iată-mă plecat, cu o gaură largă, înfiorătoare, în
mijlocul burţii, în miezul sufletului. Ceva ţinând de zona
desperării, ceva care trebuie că este, de altminteri, chiar
desperare. Însă una obscură, confuză, de nepovestit...
Vremea este, în continuare, frumoasă. Secetă, ce
vrei. Setea umple de lume terasele café-urilor.
Găsesc un colţ liber, lângă un oareşcaraghioz
bicentenar ce îşi citeşte ziarul cu ajutorul unei lupe.
Prinde ceva ici şi colo, ca oglinda retrovizoare a unei