San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

anume, fără îndoială, pentru a arăta oricui s-ar ivi
enorma lavalieră ce-i asigură nouăzeci şi cinci la sută din
prestigiul artistic. Ultim amănunt, al cărui pitoresc n-o
să-ţi scape decât dacă buzunarul băşcăliilor ţi-e rupt: are
o şepcuţă gen regizor de platou sau comisionar de
antricoate, aşezată absolut drept pe creştet, ca o
coroană de majestate la ceremonia înscăunării.
Facem cunoştinţă.
Pricepe obiectul vizitei noastre. Pronunţă câteva
vorbe melodioase pe tema catastrofei de la primărie.
Aceasta, după dânsul, este acţiunea teroriştilor de
extremă dreaptă, dornici să distrugă un primar socialist,
a cărui operă, personalitate, devotament neostenit
închinat cauzei comune, et caetera...
Îi răspund că lucrul acesta nu e imposibil.
Dânsul imploră arestarea răufăcătorilor pentru ca
o pedeapsă exemplalalila să le fie atribubibabu, iar eu
făgăduiesc.
Ajungem la repetiţia de duminică..
Este categoric: el nu ştie nimic.
Sosit cel dintâi, cum şefia sa o cere, a plecat cel din
urmă, cum i-o pretinde datoria. Nimic văzut, nimic auzit.
Nu mă aşteptam la mai puţin (nici la mai mult) de
la acest om de bine. Ba da, totuşi: lista integrală a
muzicanţilor săi.
— Domnule Raimineur, poate că unul dintre
executanţii dumneavoastră o fi observat ceva
neobişnuit?
Schiţează un nu clătinat din cap pe care o idee
subită nu-l lasă dus până la capăt.
— Aşteptaţi, face el, poate am ceva mai bun.
împinge o uşă care dă în spatele prăvăliei, strigând către
culise:
— Wolfgang!