San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

duminica s-a pus. Ce vreţi: o moară! Cu-adevărat, o
moară dă măcinat...
Îşi înmoaie meliţa, clatină din cap (căci e trecut de
vârsta scuturării altei piese principale, împotriva căreia
are o râcă lesne de închipuit) şi conchide:
— Un primare atât de bun, l-am ştiut şi pe tat-su, şi
să piară aşa! Şi biata don'şoară Follichette 1 care todauna
era pă baricade...
— Acolo a şi rămas, fac eu sinistru, arătând la
gaura căscată în faţada primăriei, şi pe care funcţionarii
municipali sunt pe cale s-o astupe cu scânduri. Vrei să fii
amabil să ne conduci către sala de şedinţe, domnule
Ringard?
*
* *
Este cu putinţă să fii simultan muzician şi diabetic.
Tot aşa, nu e imposibil să fii atât şef de orchestră cât şi
droghist. Ca dovadă: însuşi cazul maestrului Alexandre
Raimineur, cel ce conduce un butic în culori ţipătoare, cu
iz de naftalină şi, în acelaşi timp, „Marşul macilor de
câmp”, (muzica de Martial Poiloc 2 ).
Regele baghetei magice este un omuleţ pricăjit şi
cu cioc, ce ar semăna cu Trotski dacă Trotski ar fi avut o
moacă de tembel. Poartă ochelari cu lentile încercuite în
sârmă de fier şi suge nişte pastile care duhnesc a
garderobul unde, în casele aşa-zis burgheze, se ţin
lâneturile pe durata verii.
Poartă o bluză albă sâcâită de acizi şi maculată cu
diferite hărţi, lăsând-o larg desfăcută în partea de sus,
1Note:
Aproximativ: Zburdălniceanu.
2 Aproximativ: Marţial Râsplezncac.