San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

chiar datoria, deoarece de loc e de prin Saône-et-Loire.
— Bomba aia, vă zic io, dom'lorrrrr...
Nainte de-a vorbi, îşi trece prin ecluză o duşcă
dintr-o poşircă roşcată, îşi morfolinge buzele cu o limbă
pe care până şi-o mâţă chiorăind de foame ar
dispreţui-o şi, aşa, se hotărăşte să urmeze.
— Numa duminică dup'amiaz poa' c-a fost pusă.
da, numa'!
Mâna tremurândă de moşneag îmbibat reumple
păhărelul. Gura-i de vechi combatant pensionat îl seacă.
Bérurier mai comandă un rând. Iar Piciorfărdesoţ bate
din pleoape, în semn de recunoştinţă. În schimbul
udăturii noastre de unşpce grade o să ne mai ofere el şi
altele, presimt.
— Duminică dup'amiaz. Pen'ce?
Întrebarea, el şi-a pus-o. Singur.
Ca să nu tânjim prea mult, răspunde pe loc.
— Fin'că duminică dup'amiaz eram la fii-mea şi
fin'că primăria sta deşchisă, causă că muzicafu' ţinea
repetiţ.
Adaugă:
— Noaptea, peste poate; decân cu vandulii c-au dat
jaf pă toată mobila în 68, consiliu' municipal a pus dă s-a
făcut neşte lacăte dă nu le mai crâşcă nime ş-un sistăm
d-alarme cum nici la Cartier nu-i părechea.
Categoric. O fi el beţivan, însă e conştiincios,
bătrânul războinic. Mi-l închipui la câte un 11
noiembrie 1 , cu vasele lui de bucătărie înşiruite sub
grindă în chip de Scut-Liniştitor, pe creştet cu bascul
beretă, la colţul ochilor cu o lacrimă atunci când
clopotele bat într-o dungă, a trecere pe ceea lume. Mă
prind că, la apelul celor căzuţi, al lui este glasul ce
1Note:
Ziua încheierii armistiţiului în anul 1910. **