San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

Îşi ia o morgă mai dispreţuitoare decât aerul unei
prostituate întrebată dacă ar fi în stare să treacă o
banană peste graniţă.
— Primesc pariul, drăguţule.
— Perfect. Vreţi să stabilim o anumită miză?
— Da.
— Aţi pierdut într-un interval de zece secunde.
Roşeşte. Ochiul lui de ghiaţă devine ascuţit ca o sulă de
cizmar. E lesne de ghicit că i-ar plăcea să-mi azvârle
călimara-i de cristal drept în mutră.
— San-Antonio, mă cheamă el ca la teatru, această
dramatică afacere te priveşte în cel mai înalt grad. Cred
că interesul dumitale – şi, când zic interes, mă refer la
strălucita dumitale carieră – este să rezolvi cazul cu cea
mai mare viteză. Nu-i aşa?
Te-ai prins la subînţeles, mă Scobe-nas, zi-i? Scris
cu litera de-o şchioapă a afişelor şi n-ar putea fi mai
explicit.
— Voi face cele cuvenite, domnule director.
— Ţin cont.
În ascensorul care mă coboară cu icneli (este
hidraulic şi centenar, dă-ţi seama), îmi zic cu hotărâre că,
dacă e cineva sortit să n-ajungă departe, atunci e ăla ce
îi demonstrează superiorului său nătărău cât e de
nătărău.