San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

acoperind pardoseala hogeagului meu. Şi se situează la
etajul întâi acest hogeag. Şi însăşi casa se găseşte
deasupra unei pivniţe încăpătoare. Frigul Terrei, însă,
este mai tare ca toate, bau-bau căţărându-se, căţărânduse...
Vine, perfid, după tine.
Îţi asediază balamalele, carnea, toată şandramaua.
Nu trece mult şi te trezeşti că până şi drăgălaşele,
înfofolitele tale punguţe dârdâie şi fac ţurţuri.
Mă ridic. Mai întâi pe genunchi. Pârâie. Cu totului
tot, nu mai formez decât un bloc, al naibii de
marmorean. Ca să-mi redobândesc pătucul, îmi tre' un
efort supraomenesc. Odată ajuns, mă simt ca scăldat în
spumantul Baobab.
Félicie îşi poartă glasul până la mine. Tocmai îi
citeşte o poveste lui Antoine bis. În fiecare dimineaţă, la
spălat căcăţişul, ea izbuteşte a-l face pe ţânc să stea
gigea, dându-i înainte cu amănuntele vreunui basm
tâmpit. De pe acuma Tonel se prăpădeşte după braşoave.
După alea zgubilitice, gogonate, neghioabe. Lupul!
Totdeauna, băgaşi de seamă? Lupul cel mare şi rău aflat
pe-acolo, prezent, omniprezent, ochiincandescent,
lingându-se pe bot, gata să-i fleopăie pe copiii care nu-s
cuminţi. Halitor de babă hoaşcă, de Scufiţă Roşie, de
capra jupânului Seguin, de Cei-trei-purceluşi... Biet
scump lup bătrân pe care, de veacuri, cade măgăreaţa
să-şi asume cea mai rea dintre neînţelegeri, să îndure
cea mai strigătoare la cer dintre nedreptăţi. Las' că într-o
bună zi o să scriu eu o chestie în apărarea ta. Un adevărat
basm pentru copii, în care o să le explic
prichindeilor că ticăloasa fiarrră fără-de-leac rea este
omul în care, când au să crească ei mari, s-or preface.
Atât! Şi că lupul, în ceea ce-l priveşte, e un cuţu foarte de
treabă, fără alt cusur decât foamea de care, în
pustietăţile stepei, este mânat.