San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

— Ce-i cu Zoé? Starea ei s-a agravat? Că doar nu
a...? Ea... ea a...?
— Nu. Închipuieşte-ţi că a părăsit spitalul.
— A fugit?
— Da. Mi-a dat telefon ca să-mi spuie...
— Ca să-ţi spuie ce, m'mico?
— Că pleca în străinătate şi că niciodată n-o să mai
auzim pomenindu-se de dânsa, căci şi-a dat seama că tu
n-o iubeai cu adevărat şi că ar fi fost o nebunie să vă fi
căsătorit. Îţi dai seama, Antoine? Pesemne face o criză
depresivă, nu?
— Nu neapărat, m'mico. Usucă-ţi lacrimile şi
pregăteşte-mi un antricot de văcuţă cu sos alb. Că
sosesc.
Miaun un pupic în receptor mai înainte de a
racroşa.
— Un necaz? întreabă Răzuitorul scăfârloanţei, pe
un ton fals înduioşat.
— Da, domnule director.
— Grav?
Meditez asupra întrebării sale.
Scutur tărtăcuţa.
— La o judecată mai aprofundată, nu chiar,
domnule director.
Astfel se încheie lunga şi veridica tărăşenie, ce,
după tâlcul ei, se cheamă O cruntă spargere de nuntă,
această poveste orientală pe care te sfătuiesc cu căldură
s-o pui de o parte, la adăpost de umiditate, pentru ca
strănepoţii tăi să afle, într-o bună zi, cât putea un autore
să fie de tâmpit în anul de graţie una mie nouă sute
şepte zeci, dar şi patru!
SFÂRŞIT