San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

— Aici te înşeli!
— Vai, nu!
— Şi-atunci?
— Vai!
— Nebunie!
— Vai!
— Nu se va putea face nimic.
— Vai!
Urmează o tăcere grea de amare reflecţii, şi-o să fie
nevoie de noi amândoi ca s-o putem urni din loc şi muta
aiurea.
În sfârşit, foarte onorabilul (sau numai abilul) meu
şef îşi drege glasul. După o ultimă privire, rupe hârtia în
bucăţi.
Reîncepe să vorbească. Despre altceva.
Cu vocea unuia aflat la un priveghi de mort, şi care
îşi întreabă co-îndoliaţii ce se mai aude cu nenea Gaston,
dacă-l mai supără hemoroizii.
— Spune-mi, dragul meu...
— Da?
— Ce vroiam eu să-ţi zic? Ei, drace... Ah, da! La ce te
mai chinuiau oamenii aceia pentru ca să le spui ce
făcuseşi cu acel cadavru? Deoarece, în definitiv, la ei era?
— Cei de pe insulă ignorau că Dora îl recuperase.
Să reluăm cronologia evenimentelor din acea dimineaţă,
domnule director. Foarte devreme, Aldo se duce la Orly
ca să ia avionul conform programului stabilit, dar, în
realitate, soru-sa şi cu el îşi modificaseră planul în
funcţie de telefonul pe care l-am dat eu în cursul nopţii.
Ajuns la aeroport, Aldo spune la revedere lui Krakzecs
(alt membru al T.E.B.E.L.I.M.-ei şi care. departe de a fi un
transfug, îşi reprezenta ţara în sânul organizaţiei) şi se
duce la Avis, să închirieze o maşină.
Revine la Paris şi parchează lângă Lipp. Şi-a fixat un