San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

Aldo von Schuppen, gemenii diavolului, cei ce puseseră
la punct un număr de music-hall uimitor. Himker se
îndrăgosti de Dora şi aceasta izbuti să fie, prompt, luată
în căsătorie. Curând, ea unelti ca bogatu-i soţ să-i facă o
situaţie fratelui aflat în şomaj. Himker consimţi să-l ia pe
Aldo pe lângă el. Tânărul deveni secretarul său privat,
privat de nimic, şi dobândi o mare competenţă în
misiunile cu care îl însărcina cumnatul. Până într-acolo
încât, odată iniţiat în afaceri, el luă, cu ajutorul Dorei,
hăţurile din mâna bătrânului. În câţiva ani, Léopold
Himker, zdravăn îndopat cu medicamente şi jucând
după cum i se cânta, nu mai fu altceva decât un nume, o
etichetă socială la adăpostul căreia Dora şi Aldo dădură
frâu liber formidabilei lor pofte de bani. El fu constrâns
să rămână în odaia lui până în noaptea când l-au
asasinat de-abinelea, printr-o supradoză din calmantele
pe care „apropiaţii” săi i le administrau zilnic.
— Văd, zice Bătrânu.
O, dar şi asta este o expresie fină de calitate
superioară. Plasată cu delicateţe în monologul unei
persoane oarecari, ea îi dă ritm, ba şi impuls. Din
moment ce „el vede”, eu pot continua. Însă nu-mi dă
răgazul. Foamei de a afla grabnic, de a şti totul, îl
cuprinde:
— Grămada de stârvuri, San-Antonio, ce-i cu
grămada?
— La zvonul că emirul Ben Baaskulante nu ar fi
murit, nişte organizaţii arabe secrete se puseră pe
urmele lui. Musiu Merdanflak, ce ţinea cu sălbăticie la
liniştea sa, ca şi la – să nu ne temem de cuvinte –
propria-i piele, află de lucrul acesta şi îi suprimă, pur şi
simplu, pe toţi arabii veniţi să scotocească prin spaţiul
său vital Ceva înrudit cu mania persecuţiei. De cum un
arab debarca la el şi îi părea suspect, îl făcea harcea-