San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

XXI
Precipitat, Bătrânu trânteşte capacul servietei.
Privirea pe care a strecurat-o în interiorul valijoarei
a fost marcată de o tresărire atât de violentă că puţin a
lipsit ca demnitatea să i se împrăştie pe suprafaţa
biroului.
— Luaţi-le, luaţi-le de-aici! îngână dânsul, aceste
rămăşiţe sunt respingătoare.
— Cele două mâini ale lui musiu Merdanflak, spun
eu.
— Dar pentru ce această mutilare post-mortem?
Totdeauna Tataie trebuie să folosească termeni solemni.
În fond, s-ar fi cuvenit să se facă notar.
— Pentru că, domnule director, Dora Himker voia a
fi în măsură să dovedească identitatea veritabilă a
acestui om.
— Prin urmare, nici gând să se cheme Merdanflak?
— Aşa cum nici blond nu era, patroane. Aţi auzit
vorbindu-se de emiratul Kivivrâvérâh?
— Fireşte! protestează acest erudit, nemulţumit că i
se pun la îndoială cunoştinţele geografice 1 *.
— În acest caz, trebuie că vă amintiţi de revoluţia
izbucnită acolo acum optsprezece ani? Revoluţie în
1Note:
La nivelul onomasticii sau în plan toponimic, invenţiunile sanantoniene,
cu cât sunt mai complicate (prin artificii grafice) cu atât se lasă
dezlegate mai uşor. De ex: Kivivrâvérâh – Qui vivra, verra. Mijloc de
evitare a complicaţiilor (geo) politice serioase sau simplu joc „rebusistic”,
esenţialul e apărat cu ghearele şi cu dinţii: VERVA! (n. tr.)