San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

Apăs până la fund maneta pe „Înainte” Şalupa face
un salt. Este atât de puternică încât, fără pic de
dificultate, smulge remorca vie. Acolo, jos, von Schuppen
şi bietul frăţâne-său sunt scoşi din mare. Ei ne urmează,
într-un impecabil siaj caligrafiat cu argint. Difuzorul îmi
înapoiază răsuflarea opintită a schioarei. Ea gâfâie sub
efort. Remarc ţipetele groaznice ale fratelui. Reduc un
pic din viteză, ca să nu sporesc nemăsurat dificultăţile
fetei. Oho, de-ai vedea spectacolul! Unic in the world,
camarade. Fata asta goală, cu un rănit legat de spatele
ei, încordată pe schiurile ei, spintecând apa albastră...
Lucrul cel mai halucinant este zgomotul de cascadă al
respiraţiei ei, atât de prezentă aici, în preajmă, atunci
când, de fapt, ea însăşi se află la douăzeci de metri de
noi...
— Se apără bine tipa, notează calm Calcă-Reguli. Se
simte muierea călită pân toate sporturile, hai? Mă
temeam că n-o fi fost în stare să facă faţă. Da' tot ar
trebui să dai drumu' la chestionar, flăcăule, că dacă ea
s-o tâmpi de prea multă vânzoleală în apăraie, pas de
mai fă conversaţie.
Siguranţa lui, liniştea lui mă dopează. Are dreptate
Grăsanul. Ceea ce contează e rezultatul final. N-are
a-face: ce meserie, zău... Ar trebui să las totul baltă şi,
din econominţile mele, să cumpăr o librărie.
— Doamnă Himker, sunteţi dispusă să-mi
răspundeţi?
— Nu!
Marea labă păroasă a lui mister Huidumă îmi
acoperă mâna stângă, aceea care ţine maneta de gaze,
şi-i imprimă o apăsare. Şalupa ţâşneşte. Un strigăt
înăbuşit răsună în difuzor. Mă întorc. Această creştere
bruscă a vitezei trebuie s-o fi dezechilibrat pe schioară.
Plânge. O auzi? Plânge.