San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

Îl las să-şi descarce sufletul de zeama sargaselor 1
pe marea Sarcasmelor, pentru a mă ocupa de von
Schuppen.
Deoarece, ca să-ţi spun totul, ca să-ţi spun
adevărul, tocmai am luat o decizie solemnă, măgăruşule:
aceea de a cunoaşte ultimul cuvânt al acestei
abracadabrante poveşti mai înaintea primilor paşi pe
uscat. Vreau să mă întorc ca un triumf complet: Columb
aducându-i Isabellei, în magazia caravelei sale, un trofeu
numit America!
Pentru a parveni la această izbândă, o singură cale
e posibilă: von Schuppen.
Trebuie să vorbească.
El este ultima verigă a lanţului.
Cu colţul ochiului, îl măsor. Atitudinea lui nu
denotă ceva vrednic de semnalat. Îl simţi obstinat,
resemnat pentru cea mai rea dintre perspective.
Sălbăticiţii de teapa lui, fie că îi supui regimului bâtei, fie
că îi constrângi cu bâta regimului, nu se clintesc. Încăpăţânarea
le merge mai departe decât durerea.
Cu toate acestea, se găseşte ic pentru fiecare
armură, nu? Orice Ahile cu călcâiul său, e-adevărat au
ba? Cum cu atâta dreptate îi spunea Claudel 2 portăresei
sale: „Rămâne oricând un loc de stat jos în autobuz
pentru unul fără de picioare”.
Tre' să ştii de care capăt să-l apuci.
Dar, mai cu seamă, să găseşti fenta în care să înfigi
ţeapa.
Dacă pofteşti şi alte metafore, comandă cutia de
1 Sargase – alge de culoare brună.
2Note:
Cine ia foarte în serios citatele ghilimetate atribuite elitei
intelectuale, mai ales aceea încărcată de onoruri oficiale, o face pe riscul
său. Paul Claudel, poet, eseist, dramaturg, academician şi diplomat francez
(1868–1955). (n. tr.)