San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

XX
— Eşti sigur că direcţia e sud-est, uomule? se
nelinişteşte comandantul Bérurier, în picioare la cârmă.
— Sigur, Grăsane.
— Nu ne-ar fi de f'un folos să ne-abatem pân
America ori pân India, ia spune-mi? N-ar fi cumva mai
p'aproape? Că-i drum să ajungi în Franţa, căcălău, să ştii.
Cuget niţeluş. Să ne apropiem de coasta britanică?
Da, desigur, numai că asta ar stârni nişte fasoane de n-ai
mai şti cum să le pui capăt. Anchetă, re-anchetă, şah şi
Yard! Mie îmi place jocul tot atâta cât şi celor din clanul
Tabarly 1 , aducând acasă rufele noastre murdare ca să le
spălăm în familie.
— Ţine sud-est, Grăsane, şi păstrează-ţi încrederea.
Bombăne că îi e foame, ca unul ce nu şi-a halit micul
dejun. Să fi ştiut, s-ar fi prevăzut cu o gustare,
Alexandrovici-Benito. Nu contează ce: un pui rece,
slănină şi vreo două-trei bucăţi de camembert, totul
stropit cu vinul ăl roşu, o sănătate. Aerul oceanului, mai
mult decât să-ţi sugă stomacul, ţi-l excavează. Ajunge să
deviezi o lecuţ-leculuţă, că te trezeşti în pană de
gazolină, în plină mare. Happy birthday to you! Nu e
potrivit, Dodu 2 , la înfulecat plancton. Că e un fel prea
lipsit de proteine ca lumea.
1Note:
Eric Tabarly, ofiţer de marină şi navigator francez, victorios (1964
şi 1976) în cursele de traversare solitară a Oceanului Atlantic. Fiul său, i-a
preluat ştafeta în acelaşi aventuros sport.
2 Dodu, altă poreclă drăgăstoasă pentru Bérurier.