San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

îmbarcat drăgălaş, în timp ce mandea îi lua locul. Dar
nici pe departe nu mă bătea gândul c-o să luăm marea
în piept, toată noaptea. Şi cu atât mai puţin, şefule
scumpule, că urma să te găsesc acilea şi să-ţi scap
pielea...
Iată-mă liber în mişcări.
Pe cele dintâi le folosesc pentru a-l lua în braţe, cu
înflăcărare, pe acest viguros, acest mândru, acest nobil
şi neclintit camarad.
Acolitul îmi îndură acolada. Întunecarea lacrimilor
face să-i pălească, pentru o clipă, rubinul scânteietor al
privirii.
— Şi încă nu-i totul, îmi zice el. Mai e o chestie pe
care mi-ar plăcea s-o verifici, anume conţinutul
valijoarei, din piele de croco, pe care o căra von Supă. În
timpul şederii lui pe insulă, şi câtă vreme pilotul făcea
plinul rezervorului, io, ce să fac? Mi-am plimbat periscopul
prin gheozdănel, şi-a fost o treabă de zece. Şi cân
zic zece, nu e doar un fel de a vorbi.
Îmi arată o servietă-diplomat, pusă într-un colţ al
cabinei.
— Ce conţine valiza asta, Bibendum?
— Îţi rezerv surpriza.
Supus, sar peste Doro (leşinat din pricina
clătinărilor şalupei) şi apuc valijoara cea plată. Care îmi
pare destul de grea.
Acţionez somptuoasele închizători de tipul celor
lucrate de şelari.
Las totul decum ridic capacul.
Conţinutul e de zece, într-adevăr.
Cele zece degete a două mâini tăiate care se află în
interior!