San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

istorisirii:
— Ştii care a fost prima mea impresie, ieri
dimineaţa, cân mi-ai povestit întâmplarea cu hoitul
dispărut din motoroanţa ta?
— Ai socotit că adversarii mei mă vor fi urmărit.
încă de la braseria Lipp, şi că au operat în curtea
spitalului. Îşi drege gâtiţa.
— N-ai tu multă glagorie, da' tot e bine c-ai
memorie, uomule. Litramente, uite c-aşa m-am avut io
cu sentimentele care m-au asaltatără. Si d'aia,
părăsindu-te, m-am dus la spitalicescu' aşezământ.
Odată la baza lucrării, m-am pus să-i frec pe mahalgagiii
de p'acolo: portar, brancardieri, grădinari, e'te cetera,
e'te cetera. Un adevărat înverşunatec, misterul Béru, cân
s-o pune el pe-o treabă. Şi-atâta mi-am băgat
temperamentul în priză, c-am ajuns să descopăr cum că
presimţămintele mele nu m-au înşelatără, cinstite cum
le ştii. Un dric d'ăla lung, american, negru, a fost venit să
estaţioneze în spatele hodoroagei tale decum ţi-o
lăsaseşi. Şi a manevrat aşa că s-a aşezat fund la fund cu
a ta, pricepi cum devine?
— Bravo!
— Grădinarul mi-a vândut pontul. Da' bafta, a mai
straşnică baftă, e că şi-a amintit cum se minunase el de
numărul ştanţat al maşinii în chestie. Ştii de ce? Fiindcă
fără hazard, da' poţi să-i zici hăzărdoi, în veci bătrânul
grădinaţ n-ar fi luat seama la vehicol.
— Numărul lui de-acasă? sugerez eu.
— Nu. Primo, vârsta nevesti-sii: 72; apoi, iniţialele
YL (că pe el îl cheamă Yves Le Troupassec); în fine, anii
lui: 75. Minunea minunilor, păi nu?
— Ba bine că nu! răspund eu îndeajuns de
meschin, dar asta e, nu oricând te poţi exprima în
alexandrini de douăsprezece picioare, din când în când