San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

picioarelor lingourile de fontă, cu ajutorul unor sârme,
asta ca măsură de prevedere, fiindcă în apă frânghiile ar
putea slăbi cumva, cine ştie.
Ambarcaţiunea lunecă bine, ca trasă de un
cabestan, imagine insolită deoarece nu-l pomeneşte şi
pe Bran. Saltă peste creste cărora le-ar mai lipsi ceva
spumă şi-n care mă voi curbagita şi eu, în următoarele
câteva minute.
Câţiva nouraşi suavi plutesc lent în azurul de care
soarele se îmbată. Adio, cer frumos, adio, m'mico, Zoé,
Antonele, prieteni, valuri şi valsuri, poltroni, muieruşte,
putinici. Adio, zbor din floare-n fioare, şi vouă, porcărele,
mârlite-n c... Adio vouă, amestecăturilor încăpătoare.
Tuturor, adio!
— Apucă-l de picioare, Moktar! Dă-ţi seama: nu-i
tâmpit. Treaba cea mai grea se lasă totdeauna în seama
rândaşului. Ce-ţi închipui tu, că domnului executor al
sentinţelor capitale îi revine sarcina să asambleze
ghilotina? Nici pomeneală! Dânsul apasă pe buton, asta-i
tot. El este un om ce, prin vocaţie, s-a pus la index...
Iată-mă ridicat. Moktar se sprijină de plat-bord 1 ,
cum zic cei din marină. Se încordează. Geme sub efort.
Şi apoi răsună o detunătură, iar el scoate un strigăt. Se
răstoarnă out, în timp ce eu mă prăbuşesc in.
— Jucatu-v-aţi suficient de-a tâmpiţii! bubuie un
glas iubit, pe cât de tonic, pe-atâta de tunător. Labele în
aer, tu, bălăiorule! Şi mătăluţă, ăla de la cârmuire, ia-i
maul zbârnâiciului ca să ne-auzim la vorbire!
Întorc capul către nobila gură. Îl zăresc pe matrozul
bărbos, cu un puşcoci cât toate zilele în mână. Acela mai
fumegă încă, precum un găinaţ proaspăt slobozit pe
roua dimineţii. Cu mâna stângă, dungatul îşi smulge
bărboiul. Béru!
1Note: Bordura unui vas.