San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

Efectiv, secretarul lui Himker seamănă bine cuiva.
Dar să te încurci între chipuri, nu alta.
O să-ţi zic cui îi seamănă. Ce tot spui? N-ai bani la
tine? Nu face nimic, o să-mi plăteşti mai târziu, ţi-l
dezvălui totuşi. Von Schuppen seamănă cu Dora.
Pardon: cu Doro.
Ştii cum?
Ca un frate, puişorule. Mai bine n-am cum zice. Ca
un frate.
Atâta doar că el este blond, iar „ea”, brună. Dar
este el oare cu adevărat blond? Ţi-aş spune că adineauri
nici asta n-am băgat de seamă, într-atât de puternică mia
fost surpriza.
*
* *
O şalupă se leagănă pe talazuri. Albă, cochetă,
arborând pavilion francez, ceea ce cu nimic nu-i strică.
În vreme ce răpitorii mei (nu că m-au
răpit/vrăjit/fermecat, dar e nevoie să identifici oamenii
conform funcţiei lor când de numele lor nu eşti sigur) îl
transferă pe Doro la bord, eu examinez ambarcaţiunea.
Doi matrozi, în maiouri dungate, alcătuiesc echipajul.
Unul e mare, oacheş, cu umeri de atlet. Celălalt este
enorm şi poartă o barbă patriarhală. Şapca, pe care e
brodată o ancoră, e ştrengăreşte lăsată pe-o parte, iar
luleaua din colţul gurii poluează atmosfera mai dihai
decât un milion de eşapamente, pe o şosea magistrală,
la o întoarcere din vacanţă.
Schuppen şi Moktar se întorc să mă ia.
— Credeam că vă este iubită, pe când în realitate vă
doua jumătate a secolului al XV-lea, şi a cărui reşedinţă, Angers, stă la baza
formării adjectivului angevin. (n. tr.)