San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

mucoşi, aşa-zişii copii de pescari... Şi, deodată, mi-a
căzut fisa. Uite că povestea continuă să se închege, hai?
Cât priveşte sprinteneala săriturii, eu, când îmi dau
osteneala, întrec mingea de tenis.
— Şi micii tăi colegi, tot din Londra sunt?
— Nu, ei vin de la ţară.
— De la ţară? Care, adică?
— Nu ştiu. Jérémy e din Boston, Phili din New York,
Dorothy din Johannesburg şi Michel nu mai mi-aduc
aminte...
— Numele tău care e?
— Cathy.
— Dar Cathy şi mai cum?
— Baum.
— Cathy Baum?
— Da.
— Şi pe tăticu' tău cum îl cheamă?
— Ca pe miñe.
— Vreau să spun, numele lui mic?
— Adrian.
Mi-l repet: Adrian Baum.
Şi poţi să crezi că am sărit în sus, măi puţintelule.
Sus, sus, până-n floarea de susai! Deoarece Adrian
Baum, ţi-o semnalez dat fiind ramolismentul care ţi-a
atins căpăţâna, este, nici mai mult nici mai puţin (şi very
mai mult) decât chimistul britanic number one. Şi ştii tu
ce fel de chimie practică?
Haide, ghiceşte, o dată ghiceşte şi tu. Dă-ţi
osteneală arată ce poţi. Ţi-ai găsit! Ei bine, află, nătărău
atestat ce-mi eşti, că acest savant este marele specialist
europan al petrochimiei. Când îţi ziceam eu că afacerea
puţea ţiţei până în canistra vecinului!
— Ce mâncaţi voi la breakfast, îngeraşii mei?