San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

puric. Îi dau capoţelul aşezat la căpătâiul patului ei.
Ajungem în bucătăria vecină ţinându-ne de mână.
Numele ei mic e Cathy. O drăguţă coţofană, moară
stricată de felul ei, gureşă ca o fată mare. Începem prin
a pune la încălzit apa pentru ceai.
— Tu nu eşti din insula Godmichey? întreb.
Îşi scutură capul.
— Oh, nu.
— De unde eşti?
— Londra.
— Tăticul tău ce face?
Reflectează. Tăticul ei... Trebuie să se producă un
efort cerebral pentru a i-l readuce în minte.
— Lucrează la uzina lui.
— Ce uzină?
— Nu ştiu.
— E lucrător?
— Nu ştiu.
— Are maşină?
— Oh, da, ca şi mama, ca şi şoferu', şi Mary de
asemenea.
— Cine e Mary?
— Bucătăreasa.
— E mult de când ai părăsit-o pe mama?
— Nu ştiu.
— Părinţii tăi te-au adus aici?
— Nu, o doamnă.
— Drăguţă?
— Nu. Mi-a pus mâna pe gură, în grădină, fiindcă
strigam ca s-o chem pe domnişoara.
Care va să zică, Rânjilă, ar fi vorba de un fel de kidnappinge,
din întâmplare?
Ideea mi s-a ivit în casa lui Doro. Meditam la
locuitorii insulei. Atunci mi-au venit în minte aceşti