San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

deja răspândind o pâclă cenuşie, sepulcrală, împrejurul
meu.
Veghez, cu atenţia încordată ca un arc. O să fie el
arc de triumf?
Veghea aprigă a auzului. Are o asemenea acuitate
încât îmi simt urechile lărgindu-mi-se. Până într-o oră
voi semăna cu Babar 1 *, având încă de pe acum un
anumit punct comun cu dânsul...
Un scârţâit, deasupra devlei mele.
Treptele trosnesc sub nişte paşi prudenţi. Planul
meu nare a se desfăşura normal. Un pas furişat pe
coridor. Simt atingerea clanţei de o mână uşoară. Uşa se
cască încet. Văd doi pantofi intrând. Străbătând
încăperea cu precauţie de parcă ar traversa o stradă
inundată. Oprindu-se nu în dreptul postului de radio, ci
la câţiva centimetri de şifonier. Şi atunci se petrece un
lucru. Ca fulgerul, ca trăznetul, pe neaşteptate.
Izbucneşte o salvă. Aerul, într-o clipă, duhneşte a
praf de puşcă. Aşchii de lemn sfârtecat împroaşcă locul.
Tuburi de cartuşe golite cad precum mărgelele dintr-un
colier cu firul rupt.
Foarte succint îmi adresez cuvântul astfel: „Dragul
meu San-Antonio, te-ai crezut tu isteţul pământului,
numai că tovarăşul Dora e unul şi mai şi, devreme ce a
mirosit cursa. A profitat de ingeniozitatea ta ca să se
dezlege (ce fărădelege), iar acuşica dumnealui te lichidează.
A început cu şifonierul fiindcă efectiv, garderobul
era ascunzătoarea cea mai aptă să-ţi dea adăpost, dar,
peste un infim număr de secunde, o să-şi îndrepte
morişca bogată-n plumbi asupra canapelei, iar din clipa
aceea coceanul tău va putea fi folosit drept flaut (multe
doamne s-au şi străduit în acest sens, de altfel, însă fără
a izbuti vreodată să-i smulgă vreun sunet).
1Note: Babar, una dintre sutele de porecle ale lui Alexandre-Benoît (n. tr.)