San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

Escaladarea e rapidă, degradantă pentru toată lumea.
Butoiul cu anşoa, clopotul electric nu-s pe gustul meu. În
ce mă priveşte, eu unul prefer presiunile morale.
— Eşti prea tare pentru mine, camarade, te las
naibei, spun eu simplu. Prefer să mă consacru navigaţiei
de coastă, că, de insula ta, mi s-a urât. Salutare!
Şi îmi iau tălpăşiţa.
Nădăjduiesc că nu crezi într-o părăsire definitivă
din partea mea?
Ai priceput că era vorba de un şiretlic? Nu mă
minţi? Juri? Bine.
Căci eu, da, efectiv, plec trântind uşa. Însă, în loc
să-mi croiesc drum prin răcoarea zorilor, mă duc tiptil în
odaia unde se află postul emiţător de radio. Camera asta
are, ca mobilier, între altele, o canapea scâlciată şi un
vast şifonier gol. Ezit în privinţa ascunzătorii mele.
şifonierul este mai confortabil, dar voi fi mai bine
adăpostit sub canapea.
A aştepta şi a vedea, cum zic spaniolii vorbind
englezeşte. A aştepta – ce?
Nu ce, omule: pe cine. A-l aştepta pe falsul Dora,
aşa cum bine gândeşti. Pentru ce să-l aştepţi? Pentru că
el va veni să le susure şefilor săi toată tărăşenia. Ce alta
mai cu cap ar putea el face, acum că toată lumea insulei
e răpusă?
Cum poate el veni, legat fiind? Asta te frământă?
Atunci, neamule, află că dinadins am uitat, într-o cută a
cuverturii de pat, cuţitul de care mă servisem când am
tăiat sforile înnodate pe labele lui.
Spui că se va sluji de cuţit ca să se libereze. Deci, se
va ivi aici şi, fără ştirea lui, îmi va furniza informaţii.
Tu nu găseşti că am sclipiri de geniu şi altele de
imbecilitate, rând pe rând?
Zăbovesc în obscuritatea relativă, căci ziua se arată,