San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

Imaginează-ţi că Dora posedă, între picioare, o
excelentă pricină de a izbuti în rolurile sale de bărbaţi.
Face parte dintre ei.
*
* *
Bun, destinde-te. Respiră. Execută câteva mişcări
de înmlădiere, ca să-ţi înlături tartrul de pe bătături, să-ţi
răsfeţi musculanţa. A nu te crispa în asemenea cazuri. Se
recomandă un maximum de supleţe. Că, de unde nu,
rişti să îţi pârâie vreuna din balamale.
Te-ai prins? Atunci, cară-te, haide! Şterge-o!
Mă zgâiesc o dată şi în repetate rânduri la „ceea ce”
ar fi crescut până la prefacerea într-un superintendent,
în această noapte. Nici o eroare nu-i cu putinţă; deşi
păstârnacul menţionat e unul dintre cei mai modeşti, el
este sincer, are împieliţarea unei s(c)ule veritabile, şi se
ţine temeinic de restul individului, ca Franţa de gloriosul
său trecut.
Da' ca lovitură, e o lovitură şi jumătate, n-o să ai
curajul a pretinde contrariul!
M-a avut!
„Ea”, Dora, râde cu ochii. Cu pupilele pe care le
vezi!
Fără a sufla o vorbă (dă-ţi seama) îi repun o
legătură la chicioare. Apoi, cu un gest a cărui pudoare o
vei aprecia, aşez pantalonii peste sediul umilitorului
meu pocinog. Căci dacă Nu POCInog, n-am alt cuvânt
sub care să-mi înveselesc eşecul.
— Eşti, cu adevărat, un personaj! îi zic.
Să-l iau la întrebări?
La ce bun... Aş fi silit să merg, cu violenţa, până în
pânzele albe. În cazuri dintr-astea te înverşunezi.