San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

indiferent cine, de indiferent ce vârstă, de indiferent ce
sex. Capabilă de orice. Şi de a ucide.
Iată că ea îmi inspiră o dorinţă calitativ nouă. O
dorinţă atât cerebrală cât şi fizică. Aşteaptă: o dorinţă
machiavelică. Ştii în ce măsură o noapte albă, o noapte
epuizantă ne ascute trupeasca poftă? Oboseala este o
slugă supusă juisării, tot aşa cum o noapte de odihnă
este un sfetnic bun.
Să tânjesc, fie.
Mă aţâţ. Suflu asupra poftei mele ca asupra unui
foc de vreascuri, pentru a-i stârni văpaia, dezlănţuind
marile vâlvătăi.
Ia zi-mi, glasul meu să fie acest zgomot vâscos,
răguşit, gâfâitor, ce se înalţă deodată din tăcere? Chiar
glasul meu?! Eşti sigur?
— Eşti o stricată, Dora. O criminală. O ticăloasă
desăvârşită, dar cred că niciodată n-am mai râvnit o
femeie cum te râvnesc, în această clipă, pe tine.
Privirea ei – gravă. Pare să mă asculte cu destulă
amabilitate. Desigur, se poate desluşi o fărâmă de
surpriză în ochii ei, dar, încă mai clar, una de interes.
Nu este întâia netrebnică la care mă surprind că, în
momentul cel mai spinos al relaţiilor dintre noi, tânjesc.
Însă e cea dintâi care mă răvăşeşte în halu' ăsta. Ceva de
o rară bestialitate mă bântuie, de parcă mi-ar sufla pe
sub piele. Sadismul, cu aşa ceva tre' să seamănă. Întâi
şi-ntâi, ce-i altceva de nu o necuviincioasă poftă? O poftă
picând prost, şi cu atât mai impetuoasă cu cât se ştie
mai inoportună?
Recent încă, în costumul ei bărbătesc, ea avea aerul
unui tip bine; acuma, că singură şi-a scos masca, ea
seamănă unei fete travestite prost, ce a ţinut morţiş a
face garagaţe deghizându-se, şi pe care numai
frumuseţea ei o salvează de la grotesc.