San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

XVIII
Văzut-ai până azi femei înlănţuindu-se? E un
spectacol încântător, foarte graţios, lasciv foarte, faţă de
care orice bărbat normal echipat (cum ar sublinia Béru)
n-ar putea rămâne indiferent.
În consecinţă, nu mică mi-a fost surpriza, uşor
atinsă de perplexitate, de a descoperi, la intrarea-mi în
bucătărie, că aceste încântătoare femei stau una peste
alta.
Să-ţi spun povestea, prilej de oareşicare
amuzament. Roşcovioaia Kasleen este întinsă pe dale (şi
pe spate, ceea ce nu constituie o contradicţie), în vreme
ce acest fenomen de Dora stă culcată pe burtă peste
dânsa. Nu de-a lungul, acel sens ce întâlneşte şi langurosul,
ci de-a latul. Stranie poziţie, sau suprapunere.
Ea îşi ţine pântecul peste obrazul drăguţei sale. Nu
uita că aceste doamne sunt, în continuare, legate. A
trebuit, deci, ca doamna Himker să se caţere şi să se
contorsioneze pentru a izbuti s-o încalece pe tânăra
învăţătoare.
Contemplu scena fără să pricep mare lucru. La
început e lubrică, dar, mai pe urmă, e mai degrabă
sinistră. Reiese că nu de o împerechere nefirească este
vorba, ci de o luptă neobişnuită. Luptă între insecte,
stângace, nemiloasă, crudă dincolo de limitele
tolerabilului.
Nici una, nici alta nu mişcă.
Mă precipit, o răstorn pe Dora.