San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

— Barbatsi, toduna-s barbatsi, patron.
— Cu ce naţionalitate?
— Tce vrei se ti spune? Iu nu vorbeste limba...
— Albi, negri, cenuşii, galbeni?
— Oh, albii. Albii albii. Mulţi ori perul galbin.
— Iacht-ul societăţii, cel despre care vorbeşti,
arborează drapel francez sau englez?
Întrebarea mea îl derutează. Nehotărât, schiţează o
strâmbătură.
— Dinsul nu arbore, dinsul vapor, răspunde acest
subaltern bun la toate. Vapor inoate.
— Vreau să zic: drapelul lui, steagul lui, al cărei ţări
este?
— Iu nu stie nic. Steagurile, si in fatsa, si in spatele.
— Ce nume poartă?
— He, iu nu stie tcitit, patron.
În mod sensibil mi se impune concluzia că
derapăm către un sketch de cabaret. încerc eu să aflu
mai multe, dar se alunecă. Esenţialul a ceea ce avea el
a-mi spune, mi-a fost spus. De-acu, poţi să-l operezi cu
forcepsul, ori cu un serum al adevărului, mai scoţi – ciuciu!
Şi-a sleit capitalul aprinderii ca un chibrit cu gămălia
răşluită, căruia nu i-a mai rămas decât lemnul gol,
incapabil să dea foc prafului de flintă.
— Sunt mulţi, oamenii insulei?
— Nu preas, patron. O se ti spune: abia kitsiva
betrin betrin. Şi apui noi tcealalsi, de la Sotcetat.
— Câţi sunteţi?
El se pierde în calcule pe care le presupun simple,
însă care, totuşi, încâlcesc meningele sale făcute,
oricum, bucăţi.
— Patron, i asa: iu, apui miss Kasleen, şi apui
Marele Jo, şi apui Mister Robson, si apui Jef... (Presupun
că este vorba de gagiii pe care i-am aliniat în capelă.)