San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

Freza fiind pusă la punct, mă aplec asupra bravului
Mokturn.
— Proastă afacere, hai? îi zic de-a dreptul. Uite-o
să-ţi fac o propunere, iepuraşule. Sau îmi răspunzi la
întrebări cu sinceritatea a mai mare, sau nu. Dacă îmi
răspunzi, ai să devii, cu prioritate, prietenul meu din
copilărie. Dacă nu-mi răspunzi, te vâr iar in cadă, doar că
în loc să te las un minut, o să te las nouăzeci de secunde.
Fă-ţi socotelile şi vesteşte-mi ce ai de gând.
Sărmanul iubiţel, ce ochi de iepure siberian
expune! Injectaţi de sânge. Montaţi pe rulmenţi cu bile.
— Ti tce vrut să ti spune? fâsâie el.
De unde trag concluzia că a optat pentru prima
soluţie şi că îmi va aduce o cooperare sinceră şi
tehnicoasă.
— De felul tău de unde eşti, Moktar?
— Maroc. Casablanca.
— Ce faci tu aici?
Clătină din cap, devine vagamente perplex. Nu face
mofturi, doar că se încaieră cu vocabularul. Ar râvni să
găsească nişte cuvinte expresive şi totodată reduse la
minimum. De teamă că o şovăire prelungită prea mult
i-ar fi tălmăcită drept un refuz, amabilul maghrebian îi
dă drumul:
— On pic din tote.
— Adică?
— Iu fatce bucătăria.
— Şi apoi?
— Menazul.
— Şi mai ce?
Respiră adânc, expectorând o ultimă bulă care se
umflă, se duce şi se va sparge în largul Brestului, unde
nu se va da de urma restului.
— I azut.