San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

sub înfăţişarea lui Foukett's, îşi ţine a ea braţul întruna
lipit de şold? Şi p'ormă, tu ştii cum se produce aşa ceva,
dintr-una într-alta, lucru lunecos ca ţiparul (ori îţi pare?)
cam necurat. Gândirea descrie o traiectorie. Somptuos
arc de cerc. învolbură, urcă, se desfăşoară.
Mă apropiu de micuţă, depărtez cu ţeava tacatacatierei
mele reverele sacoului ei bărbătesc. Ea poartă,
efectiv, un pansament la umăr; dar acest pansament e
împodobit cu o pată de sânge.
— Fractură deschisă? interoghează strălucitul
comisar.
Ea are un surâs imperceptibil.
Surâsul-mărturisire, îl cunoşti? Nu? Ei bine, el e
hiperscurt: uşor, ştrengar. Ochii, mai curând decât
buzele, îl poartă.
— Pe toţi sfinţii, necuratul ţi-e frate geamăn!
— Crezi ?
— Aşa va să zică, bătrânul Himker erai dumneata?
Ea repetă, pe acelaşi ton:
— Crezi?
Himker... Dora l-a jucat pe Himker. Ori, mai exact,
ne-a jucat în acest rol nesăbuit. Pe toţi: pe Bătrânu, pe
Pinuche, pe Lhuilier şi pe mine. Dora bătrâneţea
impotentă. Dora între bastoanele sale cromate,
bastoanele sale trucate... Dora, fabuloasa Dora.
— Pricep totul: cadavrul din cuşcă este cel al lui
Himker?
— Câştigat! răspunde dulcea copiliţă.
Magistral. O văd, o contemplu, o admir şi-o râvnesc
sub trăsăturile-i fermecătoare, cele de la braseria Lipp.
Ea aleargă să se travestească şi o zbugheşte îndărăt la
Casa Poliţiei, unde ni-l interpretează pe vârstnicul şi
demnul şi mâniosul ei soţ, totul cu o măiestrie de să-ţi
stea pisicu-n coadă.