San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

II
Văzut-ai tu jucându-se „Viermuieli în sceptica
groapă 1 ”? Ştii tu ce-i aceea mulţime în vânzoleală?
Da' un vacarm? Da' zgomote alandala? Ai tu
reprezentarea a ce va să însemne stupoare colectivă?
Amestecă-ţi bine celulele cenuşii, camarade, ca să le mai
descleiezi, şi fă un efort de înţelegere.
„Nu”-ul meu a căzut ca un paratrăsnet (căci trăznet
fiind, prin întrebuinţare, stilistic tocit, mai curând
prăbuşirea instalaţiei de pe acoperiş ar produce
colosalul efect la care ţin; deci rămână cum zic).
Mai întâi – un dram de tăcere. Absolută,
înspăimântătoare tăcere: mormânt. Apoi, exclamaţii de
disociere, vituperări înfierbântate pasional, uluieli bine
rotunjite izbucnesc mai din tot locul, cam în felul cum
atelajul unei diligenţe presară drumul cu vânturi.
Nimeni nu mai are habar ce-i cu sine, ce-i cu mine,
dacă e de râs ori e de jale, culoarea pe care o are calul Al
Patrulea de-al lu' Henri bălanu'.
O cuprind pe după umeri pe scumpa, frumoasa şi
dulcea mea Zoé.
— Ai încredere, iubito, o să-ţi explic, îi spun.
Nu răspunde nimic. Şi-a tras căpşorul very delicios
în gulerul rochiei ei dantelate, ca un scafandru pe cale
a-şi scoale salopeta de lucru.
Primarul se încruntă întruna, nebuneşte. E muncit
de gândul că mi-aş bate joc de căpăţâna domniei sale.
1Note: Remous dans la fosse sceptique