San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

XVII
În viaţă, se cade să le arăţi mereu fair-play. Să
aplauzi performanţele. Să ovaţionezi marile isprăvi.
Invidioşii sunt perdanţi, nu uita. Te afirmi lăudându-ţi
confraţii, nu denigrându-i. Luându-mă ca exemplu, pe
mine, fiul mult-iubitei Félicie, n-o să m-auzi vreodată
aruncând zeflemeaua asupra colegilor mai mărunţei.
Dimpotrivă, obişnuiesc să-i recomand cu atâta înfocare
încât cel ce îşi asumă sarcina demolării nu eu sunt, ci
interlocutorul. Nu-mi rămâne decât să mă zăpăcesc, să
bat în retragere, să zic: „Sunt de acord cu dvs. că n-a
făcut mare brânză, dar totuşi...” Ori: „Pe plan uman
într-adevăr nu o cine ştie ce de capul lui, deşi a dat nişte
chestii valabile, la început.” Glumesc: nu-i adevărat, eu
unul îmi apăr breasla. Mordicus 1 . Prea puţin mint eu în
viaţă pentru a nu pune minciunile mele în serviciul
binelui. Am darurile unuia care îmbălsămează. Ştiu să
ung. Mai întâi că e voluptuos, şi p'ormă că e folositor.
Lubrificarea este cheia oricărei funcţionări. Vrei să
gripezi un mecanism oarecare? Lasă-l fără ulei.
Aşa că îmi scot pălăria, salutând cu atât mai adânc
cu cât, prin aceste târfe şturlubatice, mă pomenesc în
situaţia lui Charles Dullin 2 la interpretarea „Avarului”.
Bravo. Bravissimo. Nu-l văzusem, nici măcar n-auzisem
1Note:
Mordicus – cu tenacitate (adverb latin).
2 Actor şi director de companii teatrale, Charles Dullin (1883–1949), fondatorul
teatrului Atelier, a reînoit interpretarea repertoriului clasic francez.
(n. tr.)