San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

creştetul lui A pân' la talpa lui Z. Aş vrea să-i pot masacra
pe inşii ăştia delectaţi de durerile mele, îngrăşaţi din ele,
îndopaţi cu ele. Să-i strivesc, să-i sfârtec, să-i scopesc.
Să-i mestec, poftim, ţi-am mai spus...
Urc din ce în ce mai sus, prin urmare mă şi
prăvălesc din ce în ce mai dur.
Un clopot în clopotniţă, în tocsin, în sus-balang, jos
balang, asta-i curat vânturătoare. Mă hăpăie, mă varsă
Un yo-yo viu. Uneori, rămân în aer un timp interminabil,
precum şi pe pământ există timpi morţi care, de fiece
dată, mă păcălesc, în batjocură lăsându-mă să sper că e,
in sfârşit, finito. Câtă vreme mai pot s-o ţiu aşa?
Dinggggggg, dongggg! Mă disloc. Şi nemernicele de
râsete, hlizelile acestor măşti crude! Ticăloşii!
Neoamenii!
Gândirea mi se răceşte. Furia îmi iese din suflet. O
clipă de extremă luciditate îmi aţipeşte cazna. Mă
convoc la o consfătuire de cea mai înaltă însemnătate.
Se deschide şedinţa, se propune o hotărâre pe care
o votez În unanimitate plus opinia mea.
Mă prezint.
Totul-sau-nimic. Viaţa toată la cap-sau-pajură. De-a
alba-neagra! Oasele, foloasele, cum cad babaroasele.
Calculez că timpul petrecut la sol este cam de trei
sau patru secunde. E puţin, dacă vrei să pricepi ca lumea
că, la fiecare impact, mă aleg cu o uşoară cufundare în
ceaţă. Piciorul meu stâng (cel mai reuşit) mă face să
sufăr îngrozitor. Un chin asemănător unei violente
dureri de măsele. Mă doare până-n inimă. Cu atât mai
rău. o să trec peste asta. Trebuie acţionat. Numai atât,
acţionat. Toate sâcâielile fizice uitate pe durata a trei
secunde.
„Dingggggg dongggg”. Mă zbucium deasupra
adunării Îi cuprind pe toţi. Sunt cinci cu totul. Krakzecs