San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

disperare deasupra trunchiului. Instantaneu se apucă de
frânghia tare şi neteda, înmlădiată, în ciuda grosimii ei,
de către generaţii întregi de clopotari.
„Ding... dong... Diling... Dilong... Dilong... Diling...
Dong... ding.” Ca început, mă aflu cu burta pe solul
îngheţat.
O forţă viguroasă mă ia de jos, mă repune smucit
în picioare, mă smulge gravitaţiei. Iată-mă-s trântit în
aer. Domin simpatica asistenţă (vinovată de a nu acorda
asistenţă unei persoane în pericol de morse: ding, dong
dong dong, ding!) Pe loc, palma mâinii mă arde. Pe
degete, transpiraţia îmi sue ca Eugen 1 .
Resimt un fel de dislocare la nivelul umărului.
Şi apoi, coborârea. Contact brutal cu piatra rece
care pute a mormânt prost întreţinut! Incandescenţă în
genunchi. Pluff! Un timp de oprire. Speranţă. Să se fi
sfârşit? Ba nu. Nouă smucire. Neteda cânepă îmi muşcă
mâna până la sânge.
Durerea mă face să gem. Câne de cânepă! Armonii
hinghereşti.
Energia îmi stă, băţ (dă-ţi seama!) Cu disperare mă
agăţ de sfoară. Am o viaţă legată de-o aţă: aceasta! Mă ia
cu frig pe dedesupt, ca atunci când te aşezi pe closetul
din trenul în mers. Urc, mă zdrobesc, reurc. Mă smulg
din mine. Ruperea în bucăţi. Bietul Damiens 2 ** ! Nişte
feţe mă înconjoară. Zâmbăreţe. Pentru ce suferinţa unui
om îi bucură pe cei ce-o provoacă? Alt spectacol mai
frumos, mai tare, n-au.
O furie nebunească mă străbate, întreg, de la
1 Omagiu san-antonian lui Eugène Sue, prolificul maestru al epicului
melodramatic în foileton, autorul „Misterelor Parisului". (1804–1857).
2Note:
După un atentat neizbutit asupra regelui Ludovic al XV-lea, Robert
François D'amiens a fost osândit la moarte prin ruperea membrelor. (1757)
(n. tr.)