San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

zid. Primul clopot ce urmează a se pune în mişcare este
celălalt, căci cele două sunt îngemănate în scopul
cadenţării. Cred că, din momentul când are să bată cel
dintâi, îţi vor rămâne la dispoziţie câteva secunde ca să
apuci funia ăstuilalt, şi să nu fi sugrumat. Dacă te decizi
să vorbeşti, zi-i iute, deoarece clopotul continuă să se
legene un timp oarecare şi după întreruperea curentului
electric. Acestea fiind spuse, îţi declar că, dacă ne dezvălui
ce s-a petrecut cu leşul lui Merdanflak, te vom lăsa în
viată.
El se apropie de panoul fatal (bună expresie, hai?)
şi îşi plasează degetul arătător, mereu înmănuşat, pe un
ţumburuc gros cât o caramea.
— Gata, comisarule?
Gata să-i pocesc mutra, numa' de-ar binevoi să-mi
ia niţel cătuşele, scârba! Gata să scuip ce gândesc în
obrazul tuturor acestor răufăcători înarmaţi.
Clic! Declic!
Şi s-a pornit. O vibraţie profundă cade din
înălţimi... Un uruit de orgă umflându-şi ţevile... Simt cum
tremură nodul picnimicitor din jurul gâtului meu. Funia
vecină coboară, coboară, şerpuieşte pe vechiul dalaj de
piatră, apoi, aspirată brutal, se strânge la loc şi ţâşneşte
în aer, rectilinie, ca şarpele ce vroia să înhaţe sânul Evei
la sfatul mărului (de Georges Magritte 1 *, desigur).
Şase! Urmez eu.
Prost nu e, Foukett's. El ştie că instinctul de
conservare, la bărbat, este mai puternic decât acela al
conversaţiei – la femeie. Mâna mi se repede cu
1Note:
Să facem menţiunea (onorabilă oare?) că marele pictor belgian
Magritte (1898–1967) numără printre prenumele sale un René, un François,
chiar un Ghislaine, clar nici un Georges. Naşii trebuiau pedepsiţi. Acum
sunt. (n. tr.)