San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

XVI
Nu este pentru prima oară că mă pomenesc înşelat
de-o fufiştină. Lecţie de modestie, frăţâne. De smerenie.
O chestie d'asta îţi readuce orgoliul la zero. Şi p'ormă, de
ce să-ţi fac mărturisirea? Îmi spun că aşa o să învăţ cum
să ţin piept Zoiei. In petto, cum le place angloitalienilor
să tăifăsuiască, văd în trădarea săvârşită de Kasleen un
fel de răscumpărare. Vom avea un viitor grozav, Zoé şi
cu mine. Fericirea ce ne aşteaptă. Cu mulţi copilaşi. Bine,
perfect, să zicem şase, cu drept de suplimentări. Numai
că, pentru a putea savura viitorul, e necesar să mă
descotorosesc de prezent, iar asta lesnicios nu va fi.
Pădurea de mitraliere care mă împresoară nu-mi
dă fiori peste măsură. Cred că tipii ăştia ce se strâmbă
de râs sunt atât de siguri că eu le ascund cadavrul, şi ţin
atât de tare să le „vând” ascunzătoarea încât, pentru
moment, se vor feri să mă dea gata.
Vezi tu, nodul gordian (cum se zice vulgar) al
acestei afaceri se află în nebunescul ceas când am avut
ideea, pe pe cât de tâmpită pe-atât de bogată în
semincioare, să încarc neînsufleţitul trup în propria-mi
hodoroagă, alaltăieri noapte. Urmează-le raţionamentul:
acest cadavru le este indispensabil. Eu li-l iau. Pe urmă,
mă fac că-i şantajez. Pricepe că, după una ca asta, ei nau
nici o umbră de îndoială în privinţa vinovăţiei mele.
Mai încolo, geaba jur eu pe onoarea mea de poliţist-
Bayard 1 , fără teamă şi fără prea multă prihană, că am
1Note: