San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

Bătrânului. O operă măiastră, veneratul meu boss. Nu
sunt, în tot Parisul, douăsprezece locuri unde să ţi se
schimbe compresa cu atâta artă, atâta graţie sec.
şapte'ş'pe. El se înclină.
— Afacerea dvs. mă interesează cu atât mai mult,
stimate coleg, cu cât iniţial mi se dăduse însărcinarea să
realizez o mică anchetă în legătură cu străinii ce au
dobândit fabrica de conserve. Faptul că ei posedă un
helicopter şi că se dedau unui ciudat du-te-vino tulbură
liniştita populaţie de pe insulă.
Bun, înţeleg de ce este atât de serviabil. I-a adus
mandea apa la moară.
— Pot să vă rog, domnule comisar, să-mi relataţi cu
precizie afacerea în chestiune? După care vă voi spune,
la rându-mi, ce ştiu eu despre oamenii în chestiune.
Reverendul Mickmack ne oferă câte un pic de
brandy şi-i dau drumul. Tot ce îi povestesc colegului meu
britiche este inutil să fie repercutat în trompele tale
auditive, nu de alta dar am avut cinstea şi slăbuţul
avantaj de a ţi-l repeta în multiple reprize pe fond
muzical.
Omul poliţiei mă ascultă cu foarte mare gravitate
(eu, vedeţi, îmi confecţionez nişte sandvişuri din adverbe
şi, de pe urma lor, nu mă simt mai rău). Încuviinţează cu
un aer de-a dreptul civil (de altminteri nici nu e în
uniformă) când las câte o pauză de respiraţie ori îmi
reglez debitul salivei.
Bun, aşadar – am spus.
Tot.
După care, îmi golesc paharul, căci păcălimba mea
are tendinţa de a se încălzi, sistemul ei de răcire prin aer
vădindu-se insuficient.
— Este o poveste extrem de surprinzătoare,
declară Fouketts.