San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

drăcovenie suspectă.
Simt rece la putinică, un bine perfid, lichid. Recele
acela care te ia cu ţârâita, ceva mai rău nici că se află.
Deja, dom primare dă cep boscorodelii lui oficiale, cum
vine cu ocrotirea, şi cu întrajutorarea, şi cu tot ce mai e
pe-acolo.
Vocea lui administrativă e ca un bâzâit de viespe
sâcâită de-un geam. Cuvintele se pierd. O specie de
muezin îndatoritornic... Psalmodiază. Mai că se
tânguie... Dar fiecare dintre silabele lui ne apropie de
punctul critic. Calculez cu o mie la oră. Iuţeala cu care
gândesc depăşeşte viteza sunetului. Haida de, nu se
poate una ca asta. Cineva vrea să-mi strice cheful. Să-mi
facă scrum căsătoria. Însă de-o bombă reală nu poate fi
vorba. Cu declanşator acustic? Şi propria mea modulare
a cuvântului Da ar face-o să explodeze? Asta e o
găselniţă pentru fascicole de 20 centime bucata!
Science-fiction pe gustul ucenicului coafor subdezvoltat.
Primarul îi dă înainte...
Iar mie mi se descreţesc firele de păr de pe
ţurloaie, mă puştiulică, zău aşa!
Acum, magistratul se cinsteşte cu un pic de oxigen
de-al primăriei, îşi drege gâtlejul şi, întorcându-se către
mine, îmi pune întrebarea rituală.
Totul se joacă într-o clipită, aceasta: destinul meu
şi, poate, nişte vieţi.
Ameninţarea! O cred de tot? N-o cred defel? Mă
supun ei sau trec pe alături?
— Tati! îmi strigă deodată Antonel, înaintând.
Asistenţa face pe ea.
Ia un june căruia un ţânc de doi ani îi dă o chemare
cu „tati” taman în clipa când însurăţelul este dator
primarului cu „da”, şi îţi garantez efectul. E ceva mai
irezistibil decât fundachele Grasului.