San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

preţ de vreo sută de kile, era în stare să-l salte,
te-ncredinţez. Kasleen se îndepărtează lin, acuma. Mă
părăseşte pentru a se face una cu o piatră kilometrică, şi
n-o să mai ştii la ce distantă te găseşti tu de
Châteauroux 1 .
Bun, hai să trec peste asta...
Şi, cum zice careva: la mai bune.
Readucându-mi contorul la zero, fără majorare de
tarif, am dreptul la o gustare regeneratoare. Ceai,
budincă de orez, cozonac, dulceaţă.
Mă mănâncă din ochi, drăguţa de ea. Va trebui s-o
mai învăţ şi altcumva. N-aş vrea să--ţi par un lăudăros,
dar să ştii că micuţa e foarte recunoscătoare pentru
regala-mi performanţă. Impresionată, da.
Revine la preocupări mai puţin eterate şi iat-o
interesându-se de tărăşenia mea. Îi prezint, grosso
modo, schema. După care îi pun întrebări în privinţa
oamenilor de la fabrica de conserve. Aflu de la ea că
aceştia se ţin deoparte de populaţie, oricum redusă.
Conservăria mergea spre lichidare cu mulţi ani în urmă,
încă. Aşa că tinerii preferau să plece căutându-şi de
lucru pe continent. Într-o zi, s-a auzit că libanezii
răscumpăraseră afacerea, propunându-şi s-o
reorganizeze şi s-o dezvolte. În realitate, s-au mulţumit
să se descotorosească de ultimii angajaţi. Nu s-a mai
lucrat nimica.
Închei cu hăpăirea dulciurilor şi-i spun rapidcuceritei-mele
că aş dori să telefonez, cât mai grabnic cu
putinţă, poliţiei. Micuţa Kasleen mă sfătuieşte să aştept
noaptea, pentru a putea să circul fără a fi văzut. Până
atunci, ea îl va preveni pe pastor că un poliţist străin are
nevoie de ajutorul său, şi că o să-i facă o vizită astăseară.
1 Literal: Castelul roşu.