San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

pomana, mă rog, şi restul. Îi consum-topesc drăgălaşei
miss un săpunoi cât toate zilele. Plus o juma' de litrache
apă de Cologne. Îmi fac unghiile, mă şamponez, mă
loţionez, fricţionez, periez, clătesc gura, restabilesc
frizura.
Când, în sfârşit, mă hazardez în afara băii, mi-am
restabilit luciul ca un ban cu efigia Regelui-Soare, la
vremea când moneda era floarea peceţilor (iar cel de pe
ea, floarea naivităţii).
Nişte haine sunt pregătite pe primul dintre cele
cinci paturi. Şalvaroni de catifea, nişte şosete groase din
lână, un jerseu tare, de marinar, sandale de piele.
Izbutesc a mă insera în interiorul acestor variate
recipiente. Mai crapă niţeluş pe la cusături, însă sunt
primenit, iar acesta este esenţialul.
— E voie? întreabă drăgălaşa voce a gazdei mele.
— Mai vorbă!
Apare ea. Şi-a îmbrăcat o bluză albastră cu guler
alb şi poartă un pantalon din pânză de in care îi mulează
unduirile cam tot aşa cum o foiţă de ceapă mulează
bulbul cepei, şi un sweater-polo galben care îi exaltă, în
acelaşi timp, pletele şi cele două ulcele.
— Cum îţi sună numele, miss? Să pot invoca
binecuvântarea cerească asupră-ţi, fără să risc ca rugile
mele să vină retur pe motiv de adresă incompletă?
— Kasleen, îmi răspunde adorabila mântuitoare.
Care adaugă zâmbind:
— Cu toată vechimea acestor boarfe, vă prefer aşa
cum sunteţi acum.
Mă ştii? Nu tre' ca o fiică a Evei să mă prefere prea
făţiş, că altminteri, eu unul, îmi pierd iute controlul
direcţiei.
Dacă îmi vrei părerea, cred că această jună
frumuseţe crapă de urât ca o mie de şobolani morţi pe