San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

— Telefonul?
— La pastor. Şi la conservărie...
— Va trebui să iau contact cu pastorul, spun eu pe
tonul evidentei.
Mica şi delicioasa roşcovană reflectează.
— N-aţi vrea să faceţi o baie şi să vă schimbaţi
veştmintele? Sunteţi atât de plin de solzi şi-atât de tare
mirosiţi că semănaţi cu un peşte mare.
— Bucuros, dulce inimioară, dar de unde să scot
alte ţoale?
— Există hainele tatălui meu care a murit, cred că
vă vor fi un pic strâmte fiindcă sunteţi foarte atletic (o
cunoscătoare!), dar de încercat, le puteţi încerca. Veniţi...
Mă conduce către o scară din piatră care miroase a
jilăveală. O urmez la etajul întâi. Acolo, o locuinţă
modestă dar relativ confortabilă. Intru într-o cameră
mare, unde stau aliniate cinci pătucuri. O privesc pe
tânăra fată cu un aer întrebător, căruia ea nu-i rezistă.
— Da, elevii mei sunt aici în pensiune, spune ea,
am făcut o înţelegere cu părinţii. Femeile de pe aici merg
la pescuit de anşoa împreună cu soţii lor, aşa că
aranjamentul acesta le ia copiii de pe cap... Poftim, iată
baia. Nu prea luxoasă, dar apă caldă este, şi-o cadă
mică, de asemenea. O să încerc acum să dau de haine.
Îi adresez marele merci al lui d'Artagnan venit s-o
treacă prin igliţă pe D-na Bonacieux şi mă închid în
săliţă. Nu găseşti că asta se cheamă a avea baftă, tu ce
zici?
Uneori, îngerul meu păzitor e capricios, însă, în
ansamblu, este un mic purtător de pene ce îşi cunoaşte
bine meseria.
Ce delectare, amice, apa caldă – într-un caz precum
al meu! Mă răzuiesc peste tot: între degetele picioarelor,
între jumătăţile de pepeni, deasupra taşcelor de încasat