San Antonio - Descaleca si du-te - Churry-Burry

încă articulând-o ca-n vechime, omul nu pricepe o
boabă.
Zahariseală? Surzenie? Concursul de împrejurări
s-a deschis, fii cu ochii-n patru să nu pici într-însul.
Renunţând la a mă face înţeles, îmi urmez drumul.
Nimeni nu se ţine după mine. Probabil că Himker şi
banda lui se resimt de pe urma scatoalcelor prin care
mi-am dobândit scăparea. Trebuie că îşi pun nişte
peştişori anşoa în coşuleţul de picnic şi se pregătesc de
ducă spre alte zări.
Acuma, să te pun la curent: locul unde mă aflu este
o landă stearpă, violetă, mamelonată şi agrementată
prin stânci de un alb crud, deasupra cărora soarele îşi
sparge razele.
Drumul, aşternut cu pietriş, urcă. Scunde, căsuţele
pe care le zăresc ici şi colo, îmi par tot atât de părăsite ca
salonul unui deputat ce n-a mai fost reales. Urzicile se
caţără pe ziduri. Jaluzelele atârnă nesigure, ca pofta
lăsării udului de către un academician, iar cele mai
multe hornuri se prăbuşesc peste acoperişul care le
ţinea (Moş Crăciun verboten 1 !).
Întorc capul mereu, de teama unei urmăriri. Dar
nu, nimica. Panglica virgulă cenuşie (o imagine de toată
frumuseţea) rămâne pustie. Nu zăresc decât acoperişul
în forma dinţilor unui fierăstrău: fabrica de conserve. Şi
pata albăstruie a minusculului bătrânel rezemat de
menhir. La dreapta, un mărunt port natural, unde câteva
bărci mari, într-o stare întristătoare, se hâţână alandala.
Îmi ofer un tur de orizont. O insulă, omule! Nici atât: o
insuliţă. În centrul mai-sus-pomenitei. un grup de case
care, acestea, par locuite, dat fiind fumul înălţat
deasupră-le.
Grăbesc pasul.
1 Verboten – interzis (germ.)